O serie de citate si expresii, care m-au amuzat pe mine, gasite pe acest vast taram numit internet.

• Gigi Becali: “M-am certat si cu Mitica Dragomir, dar fara jigniri: el m-a facut oligofren, eu l-am facut zdreanta, dar nu ne-am insultat.”
• Socrate: “Sfatul meu pentru tine este: casatoreste-te. Daca ai noroc de o nevasta buna, o sa traiesti fericit, daca nu o sa devi filosof.”
• Service motto: “Daca nu e nimic stricat, vom gasi noi ceva sa defectam.”
• George W. Bush: “Unul din maretele lucruri despre carti este ca uneori au niste poze fantastice.”
• Afis pe un Boeing 757: “Fragil. Nu trantiti.”
• Isaac Asimov: “Violenta este ultimul refugiu al incompetentului.”
• Clifton Fadiman: “Branza? Saltul laptelui catre imortalitate.”
• Franklin Jones: “Problema cu a fi punctual? Ca nu este nimeni acolo sa aprecieze.”
• Woody Allen: “Cand am fost rapit, parinti mei au actionat rapid. Mi-au inchiriat camera.”

1. Calatoria impresionanta in jurul lumi a unei familii de romani
2. Barfe si zvonuri mondene de la Academia Catavencu 15 aprilie 2009
3. Un post mai vechi dar amuzant al Simonei Tache, ziarist la Academia Catavencu, despre barbati si de ce sunt ei copii
4. Shauna Sand, fosta nevasta a mult mai celebrului cunoscutului Lorenzo Lamas, ne arata cum e sa mergi in lenjerie intima pe strada pe post de rochita. ( Sursa: The Superficial . com )

Duminica de Florii cica am fost la padure la Cernica. De obicei iesirile de acest tip mi se par oripilante, dar cum prieteni mei scumpi si dragi au tot insistat, au reusit sa-mi smulga un da marait printre dinti, nu am mai avut ce face si am acceptat. De ce nu imi place la padure? Simplu: pentru ca gratarul ca si samanta e sport national la romani, pentru ca atunci cand imi zici cuvantul mici ma gandesc automat la niste tigani bagand in ei ca in spital muscuriti pana la urechi, pentru ca la padure maneaua si chiuitura sunt la ele acasa, pentru ca nu mi se pare normal sa te duci “la padure” doar ca pretext pentru a mai baga ceva in tine, nu ca oricum e sarbatoare si erai umflat ca porcu’ de acasa. Iesitul la padure cu singurul scop de a face gratare, a sta jos si a umfla matu toata ziua respectiva nu difera cu nimic din punctul meu de vedere de a scoate o masa in fata blocului si a incepe sa bagi in tine ca spartul. Dar sa revin la iesirea mea la padure.Aventura nu a intarziat sa apara, si inainte sa iesim din Bucuresti la Cora Pantelimon locul de intalnire prestabilit, a avut loc inevitabilul ne-am dat loc de intalnire la usa de la intrare in magazin si cum magazinul nu are decat 3 intrari, nu ne-am cautat decat 15 minute timp in care vorbeam la telefon si nu ne intelegeam deloc. Reusim sa iesim din Bucuresti spre Cernica, traficul e horror se merge bara la bara pana in centura, prietenul care organizase treaba cu gratarul ne spune ca nu avem de ce sa ne ingrijoram ca “e asa aglomerat doar aici” pentru ca la Cernica in padure ne va duce la un loc secret de al lui. Deja ma asteptam sa fim doar noi si o ciocanitoare. GRESIT! FOARTE FOARTE GRESIT! Ajungem la locul “secret” si nu observ decat 2 mii de masini in parcare asa la prima scanare a zonei. Simt ca mi se taie picioarele, dar pe principiul romanesc daca tot am apucat sa degust cacatul macar sa il mananc pana la capat, ma gandesc ca asta e si ca poate sunt eu prea negativist. Greseala majora din nou, locul cu pricina se dovedeste defapt a fi un fel de tarc de vreo 500 metri patrati stil camping anexat unui restaurant pe malul lacului. La intrare un gras la vreo 150 de kg plictisit de moarte cerea 2 ron de persoana pentru acces. Platim si incepem sa ne cautam prin marea de oameni un loc sa ne intindem catrafusele. Gasim un loc cu o buturuga mare pe post de masa si alte 3 mici pe post de scaune fix pe buza lacului, lasam la o parte faptul ca noi eram 8, si ne gandim ca ne-a pus Dumnezeu mana in cap sa gasim un loc asa bun in aglomeratia aia. Fail din nou! Locul era undeva la umbra unei salcii si cum vantul batea foarte puternic in acea zi in 5 minute de stat in acel loc riscai sa mori inghetat. Cum orice minune nu tine mai mult de 3 zile asa si minunea noastra nu a durat mai mult de 3 minute. Reusim sa gasim un loc la soare pana la urma, dar ne dam seama ca nu mai aveam acces la nici  o masa deoarece ne pozitionasem cumva intre 2 buturugi ocupate deja: in dreapta noastra de un grup de pensionari, nici unu mai mic de 100 de kile, cu nepoti toti pusi pe indopat si in stanga de un grup de tineri manelisti. Atmosfera din tarc mirifica: manele din toate partile, chiuituri, ragaituri, glume porcoase cat cuprinde si daca nu ma inseala urechile s-ar putea ca la un momendat sa fi auzit chiar si o basina sanatoasa data de un pensionar, rosu la fata de prea multa bere, care se juca cu nepotul din dotare. Tigani erau ca la ei acasa, pitipoance pe tocuri si imbracate de bamboo venite la padure, manelisti la bustu gol, ca sa nu mai zic ca orice incercare de a duce un dumicat la gura era o aventura continua, chiar as putea spune un sport extrem, ca urmare a mingiilor de football care zburau din toate directiile si riscai ca odata cu dumicatul sa-ti inghiti si juma de mana. Asadar si prin urmare o zi superba de Duminica petrecuta intr-o atmosfera superba la Cernica de unde voi avea amintiri frumoase o lunga perioada de acum incolo. In concluzie DON’T FUCKING GO la gratar la Cernica. Amin!

Un detinut eminent explica cum sta treaba cu toss the salad.

Cum ma gandeam eu asa la nemurirea sufletului, mi-am dat seama cat de usor trece viata pe langa mine si ca nici nu realizez decat foarte rar. Sunt in acel punct al vietii in care: nu sunt nici indeajuns de prost ( a se citi imatur ) sa mai o “ard” cum o faceam acum cativa ani si in acelasi timp nu sunt indeajuns de matur sa fac lucruri de “oameni mari”. Imi place sa o ard dubios, nu vreau nimic si pe nimeni care ar putea cumva sa disturbe aceasta traiectorie rectilinie uniforma fara tel anume. Ma trezesc de multe ori la realitate si imi dau seama ca tocmai am avut un proces de constiinta legat de responsabilitati si de ce ma asteapta in viata de acum inainte. De cele mai multe ori, atunci cand nu am facut nimic ca sa schimb ceva, am dat vina pe slabiciunea mea, pe lipsa de tarie de caracter si am concluzionat prin a gandi ca asta este, asa sunt eu. Ma tot mint de ceva vreme ca asa sunt eu si ca poate nu pot mai mult, si incep sa ajung la concluzia ca nu imi doresc sa iau anumite decizii pentru ca imi dau seama ca mi-ar creea responsabilitati, m-ar forta sa ma maturizez. Frica de maturizare o traduc defapt prin frica de viitor, de trecere a timpului, aceea chestie abstracta care din punctul meu de vedere trece neiertator si irevocabil peste noi toti intr-un final.

Pentru mine personal pretul unei astfel de  trairi este mare. De ce? Pentru ca deobicei in tot ceea ce fac, cu mici exceptii, tind sa fiu perfectionist si sa duc totul la extrem. Pentru mine nu exista decat totul sau nimic, alb sau negru, extaz sau agonie. De aici si dezamagirile sunt foarte mari. Parerea oamenilor in general o stiu: “Nu pune foarte mult suflet sau sentiment in ceea ce faci, si daca lucrurile nu vor merge cum te asteptai macar nu vor exista regrete“. Respect felul acesta de a gandi si de a pune in practica lucrurile, dar totusi nu il pot insusi. Dezamagirea nu este decat un alt fel de traire din care noi oamenii ne hranim intr-un fel sau altu. Vreau sa fiu dezamagit, vreau sa urlu de nervi, vreau sa injur si sa ma dau cu capul de pereti indiferent de pret. Macar la final cand o sa trag linie si o sa ma gandesc in urma am sa realizez ca: macar am dat tot ce aveam mai bun pentru ca asa am considerat eu ca este bine, am mai invatat ceva ca urmare sunt mai experimentat, am trait ceva unic si probabil nu voi mai repeta greseala si nu in ultim rand viata este un amalgal de trairi, experiente si sentimente bune si rele care trebuie mai presus de orice traite.

Inteligenta pura. Enjoy:

Petitie demarata de Ana Birchall. Semneaza aici. 

Asistam din nou la inmultirea unor atacuri deosebit de violente si virulente la adresa romanilor care locuiesc in afara granitelor tarii. Se submineaza imaginea noastra ca popor al Uniunii Europene.

Romanii sunt prezentati de multe ori ca fiind singura cauza a tuturor relelor din tarile in care s-au stabilit. Aceste practici de manipulare a opiniei publice si de denigrare colectiva sunt periculoase, iar in conditiile adancirii crizei economice, acest fapt poate duce la o situatie deosebit de periculoasa si insultatoare atat pentru romanii care locuiesc si muncesc in strainatate cat si pentru cei care locuiesc si traiesc in tara.

Majoritatea romanilor sunt oameni harnici si pasnici care respecta legea si obiceiurile locului in care s-au stabilit, aducand contributii majore in plan economic, cultural si stiintific tarii de adoptie.

Wayne Robinson a aflat pe propria piele ce inseamna expresia “dragostea doare”.

Acesta s-a dus acasa la Dominique Fisher pentru o partida de sex dupa o noapte plina de alcool si valium.

Urmatoarea dimineata s-a trezit cu numele acesteia scrijelit in mana si cu tot felul de alte taieturi intr-o balta de sange.

 Dominique Fisher si Wayne Robinson

   sursa Geekologie.com

Am fost ieri trimis in delegatie la Tulcea. A trebuit sa ma scol la 5 dimineata sa prind micrOBUZUL de ora 7. Eu nu inteleg cum e posibil ca in anul 2009 un prost, adica eu in cazul asta, sa faca 9 ore pe drum (4 ore 30 de minute dus si la fel invers) pe drum pentru o treaba de 15 minute. Chiar trebuia sa iau eu personal proiectul ala de la Consiliul Judetean Tulcea? Nu cumva se putea trimite o foaie cu modificarile si adaugirile prin fax? Sau nu cumva putea fi transmisa lucrarea/proiectul prin posta? Trebuie sa specific ca nu cu delegatiile ma ocup in cadrul institutului in care lucrez.