Duminica de Florii cica am fost la padure la Cernica. De obicei iesirile de acest tip mi se par oripilante, dar cum prieteni mei scumpi si dragi au tot insistat, au reusit sa-mi smulga un da marait printre dinti, nu am mai avut ce face si am acceptat. De ce nu imi place la padure? Simplu: pentru ca gratarul ca si samanta e sport national la romani, pentru ca atunci cand imi zici cuvantul mici ma gandesc automat la niste tigani bagand in ei ca in spital muscuriti pana la urechi, pentru ca la padure maneaua si chiuitura sunt la ele acasa, pentru ca nu mi se pare normal sa te duci “la padure” doar ca pretext pentru a mai baga ceva in tine, nu ca oricum e sarbatoare si erai umflat ca porcu’ de acasa. Iesitul la padure cu singurul scop de a face gratare, a sta jos si a umfla matu toata ziua respectiva nu difera cu nimic din punctul meu de vedere de a scoate o masa in fata blocului si a incepe sa bagi in tine ca spartul. Dar sa revin la iesirea mea la padure.Aventura nu a intarziat sa apara, si inainte sa iesim din Bucuresti la Cora Pantelimon locul de intalnire prestabilit, a avut loc inevitabilul ne-am dat loc de intalnire la usa de la intrare in magazin si cum magazinul nu are decat 3 intrari, nu ne-am cautat decat 15 minute timp in care vorbeam la telefon si nu ne intelegeam deloc. Reusim sa iesim din Bucuresti spre Cernica, traficul e horror se merge bara la bara pana in centura, prietenul care organizase treaba cu gratarul ne spune ca nu avem de ce sa ne ingrijoram ca “e asa aglomerat doar aici” pentru ca la Cernica in padure ne va duce la un loc secret de al lui. Deja ma asteptam sa fim doar noi si o ciocanitoare. GRESIT! FOARTE FOARTE GRESIT! Ajungem la locul “secret” si nu observ decat 2 mii de masini in parcare asa la prima scanare a zonei. Simt ca mi se taie picioarele, dar pe principiul romanesc daca tot am apucat sa degust cacatul macar sa il mananc pana la capat, ma gandesc ca asta e si ca poate sunt eu prea negativist. Greseala majora din nou, locul cu pricina se dovedeste defapt a fi un fel de tarc de vreo 500 metri patrati stil camping anexat unui restaurant pe malul lacului. La intrare un gras la vreo 150 de kg plictisit de moarte cerea 2 ron de persoana pentru acces. Platim si incepem sa ne cautam prin marea de oameni un loc sa ne intindem catrafusele. Gasim un loc cu o buturuga mare pe post de masa si alte 3 mici pe post de scaune fix pe buza lacului, lasam la o parte faptul ca noi eram 8, si ne gandim ca ne-a pus Dumnezeu mana in cap sa gasim un loc asa bun in aglomeratia aia. Fail din nou! Locul era undeva la umbra unei salcii si cum vantul batea foarte puternic in acea zi in 5 minute de stat in acel loc riscai sa mori inghetat. Cum orice minune nu tine mai mult de 3 zile asa si minunea noastra nu a durat mai mult de 3 minute. Reusim sa gasim un loc la soare pana la urma, dar ne dam seama ca nu mai aveam acces la nici  o masa deoarece ne pozitionasem cumva intre 2 buturugi ocupate deja: in dreapta noastra de un grup de pensionari, nici unu mai mic de 100 de kile, cu nepoti toti pusi pe indopat si in stanga de un grup de tineri manelisti. Atmosfera din tarc mirifica: manele din toate partile, chiuituri, ragaituri, glume porcoase cat cuprinde si daca nu ma inseala urechile s-ar putea ca la un momendat sa fi auzit chiar si o basina sanatoasa data de un pensionar, rosu la fata de prea multa bere, care se juca cu nepotul din dotare. Tigani erau ca la ei acasa, pitipoance pe tocuri si imbracate de bamboo venite la padure, manelisti la bustu gol, ca sa nu mai zic ca orice incercare de a duce un dumicat la gura era o aventura continua, chiar as putea spune un sport extrem, ca urmare a mingiilor de football care zburau din toate directiile si riscai ca odata cu dumicatul sa-ti inghiti si juma de mana. Asadar si prin urmare o zi superba de Duminica petrecuta intr-o atmosfera superba la Cernica de unde voi avea amintiri frumoase o lunga perioada de acum incolo. In concluzie DON’T FUCKING GO la gratar la Cernica. Amin!